Locuri unde fugim de acasa...1

Niciodata n-am telefonul pe aproape, nu sunt pe mess sau nu raspund. Vrei sa dai de mine? Hai sa-ti arat pe unde ma gasesti...

Oktoberfest, pe Selari, numarul 9, langa Suburbia.

http://oktoberfest-pub.sportmkt.org/

Ia un metru de nefiltrata, asteapta-ma, tre sa apar...

Tu de unde vi?

Pandemoniu Neurologic

Dragostea nu exista! Exista ideea, idealul si manifestarea fizica a acestei Fete-Morgana. Din punctul in care doua persoane se considera compatibile (sistemul de referinta fiind format din bagajul genetic, intelectual si emotional acumulat pana in acel punct), descopera ca prefera ideea de cuplu, in raport cu cea a singuratatii. Normal nu? Evolutia ne-a invatat asta, e nevoie de perechi pentru continuarea speciei respective.
Dragostea e o franciza, o simpla idee speculata din frica de singuratate si vanduta exact ca o ciocolata sau ca 3 luni pe an in nu stiu ce vila pe nu stiu ce insula. Dragostea e Time-share. E promovata pentru ca vinde; sarbatori, obiceiuri costisitoare si victime colaterale. Avem nevoie de aer conditionat vara ? Cumpara ! Avem nevoie de lumina ? Cumpara ! Avem nevoie de dragoste ? Cumpara ! In definitiv e doar o alta parte din viata. Necesara? Probabil. Placuta? In mod cert. Ne e indus sa credem. E un drog legal, delimitat de statut. Cauta-l la dealerul tau local.
Dragostea adevarata inseamna iertare, sacrificiu, intelegere, spontaneinitate, prostie si toate fara sa ceri nimic in schimb. Singura dragoste adevarata este cea parentala. Restul… numeste-l cum vrei : oportunitate, frica, pasiune, compasiune, hormoni, sex sau interes.

------------------------------------------------------------------------------------------------


CE ?!? Variaza. Sunt schizofrenic ? Poate doar indecis, poate doar neexperimentat. Pana una alta mie-mi place de ea, ei de el, pe el il mananca. Concluzia ? Nush, umple-ti paharu si trage-o singur cum facea si Mutu. Tine-ti gura !

Unde e satir?

E inchis in azil. Sinapse arse. A devenit Narcoleptic. Say Hell-0! Cauta-l unde poti. O sa-l gasesti unde vrea. Schimbam frecventa. Indoaie firul narativ, blureaza locatia, urmeaza Zona Crepusculara via centura de fotoni. E partea intunecata a luminii. Stii ca e acolo. Phoenix!

De ce?

Pentru ca orice mare roman are mai multe capitole. Al meu vine doi ani mai tarziu.

Writer's block

           N-am mai scris nimic de mult. Prea mult. Defapt nici ce fac acum nu se poate incadra in categoria "articol". E mai mult o scuza. O scuza si o justificare. Nu am mai scris pentru ca nu am mai prea avut timp sau pentru ca nu am gasit nimic interesant de scris. Nu are rost sa aberez despre parul profesoarelor(dupa cum mi-a fost sugerat) doar ca sa maresc numarul de postari.
          In accelasi ton as vrea sa va rog cand cititi un articol(sau chiar daca l-ati citit mai de mult) sa lasati un comment. NU vreau sa imi creasca cine stie ce bara (vezi hi5), vreau doar o parere sincera


            Stay tuned, urmeaza articole noi.

D.P.S.

Laughing, crying, tumbling, mumbling--gotta do more, gotta be more. Chaos screaming, chaos dreaming--gotta be more, gotta do more


-------------------Nuwanda----------------------

Visuri narcotice

I-l mai tii minte pe tipu ala cu principii? Tipu ala care radea de probleme ca sa le faca mai mici? Eu sigur i-l mai stiu. Avea planuri. Planuri mari. Mereu facea cate un plan. Mereu ii statea mintea la cate o duma sau o "combinatie". Stii ce-ar fi combinatie? Nu! Nu stiu. Nimc nu mai e combinatie. Nimic nu mai e amuzant. Totu e de-o banalitate sfasietoare. Cine credea ca el, copilu-petarda o sa ajunga un om banal care isi cara ghiozdanul incarcat cu carti, griji si probleme prin curtea prafuita a scolii?Eu unul nu ma asteptam la asta. Probabil "combinatiile" si "dumele" l-au facut asa. Vorba aia, "Ce-i prea mult strica". Cred ca a plecat tipu ala vesel. Eu nu l-am mai vazut. De cateva zile i-l tot caut. L-am vazut in niste poze, inchis intre paginile unei carti. Amintiri vagi. Imaginea lui e din ce in ce mai neclara. Mi-e frica de inevitabil. O sa-l uit si mi-e frica de asta. Cand cineva moare se spune ca a ajuns intr-un loc mai bun. El nu a murit. A disparut. Rataceste pe straziile reci si gri; singur, speriat, cerand ajutor. Cine sa-l ajute? E prea departe de ce-i pe care iubea.L-am pierdut.
Baiatu de care va zic, avea si-un prieten. Un prieten bun care mereu i-l lasa sa viseze. Poate visa impreuna cu el? Nu stiu. Dar mereu ii dadea impresia ca o face. Baiatul isi iubea prietenul, ca pe un frate. Si pentru ca ii placea sa viseze , faceau tot felul de planuri. Defapt el facea. Prietenul i-l sustinea; nu stiu daca i-l si credea dar mereu i-l sustinea. Visau. Era frumos dar nesanatos. Visele se sfaramau in jurul lor cu fiecare gura de aer pe care o trageau. Realitatea are tendinta de-a avea un design necrotic. Nu numai ca te trezeste din vise, ci iti da si o palma pentru ca ai indrasnit sa te lasi purtat de asemenea ganduri. Tipii urmau sa se vada din ce in ce mai putini, si sa fie nedespartiti decat in amintiri. Unul din ei urma sa se simta din ce in ce mai bine. Celalalt avea sa se inece in agonie si chin de dragul vremurilor bune.