Visuri narcotice

I-l mai tii minte pe tipu ala cu principii? Tipu ala care radea de probleme ca sa le faca mai mici? Eu sigur i-l mai stiu. Avea planuri. Planuri mari. Mereu facea cate un plan. Mereu ii statea mintea la cate o duma sau o "combinatie". Stii ce-ar fi combinatie? Nu! Nu stiu. Nimc nu mai e combinatie. Nimic nu mai e amuzant. Totu e de-o banalitate sfasietoare. Cine credea ca el, copilu-petarda o sa ajunga un om banal care isi cara ghiozdanul incarcat cu carti, griji si probleme prin curtea prafuita a scolii?Eu unul nu ma asteptam la asta. Probabil "combinatiile" si "dumele" l-au facut asa. Vorba aia, "Ce-i prea mult strica". Cred ca a plecat tipu ala vesel. Eu nu l-am mai vazut. De cateva zile i-l tot caut. L-am vazut in niste poze, inchis intre paginile unei carti. Amintiri vagi. Imaginea lui e din ce in ce mai neclara. Mi-e frica de inevitabil. O sa-l uit si mi-e frica de asta. Cand cineva moare se spune ca a ajuns intr-un loc mai bun. El nu a murit. A disparut. Rataceste pe straziile reci si gri; singur, speriat, cerand ajutor. Cine sa-l ajute? E prea departe de ce-i pe care iubea.L-am pierdut.
Baiatu de care va zic, avea si-un prieten. Un prieten bun care mereu i-l lasa sa viseze. Poate visa impreuna cu el? Nu stiu. Dar mereu ii dadea impresia ca o face. Baiatul isi iubea prietenul, ca pe un frate. Si pentru ca ii placea sa viseze , faceau tot felul de planuri. Defapt el facea. Prietenul i-l sustinea; nu stiu daca i-l si credea dar mereu i-l sustinea. Visau. Era frumos dar nesanatos. Visele se sfaramau in jurul lor cu fiecare gura de aer pe care o trageau. Realitatea are tendinta de-a avea un design necrotic. Nu numai ca te trezeste din vise, ci iti da si o palma pentru ca ai indrasnit sa te lasi purtat de asemenea ganduri. Tipii urmau sa se vada din ce in ce mai putini, si sa fie nedespartiti decat in amintiri. Unul din ei urma sa se simta din ce in ce mai bine. Celalalt avea sa se inece in agonie si chin de dragul vremurilor bune.