A futile lamment

Inca o noapte nedormita;dar nu una ca oricare alta. O noapte petrecuta in avion si autocar, o noapte calduroasa de iulie pe care se ingramadeau stelele dar mai presus de toate, ultima noapte nedormita cu scopul de a termina ultimul volum din seria de carti care mi-a rapit nenumarate clipe. Carti care m-au facut sa rad, m-au facut sa plang sau au actionat precum un drog, reusind sa ma faca sa uit de problemele care ma asteptau. Cat eram inchis in camera mea, cu cartea in mana, totul parea inutil; vremea, timpul, temperatura... toate pareau puse pentru a ma opri din citit dar nici nu le luam in seama.
Poate ca unii ma vor considera un fraier ca citesc aceasta carte(altii doar pentru ca citesc).Daca m-ar interesa parerile voastre vi-le-as cere.Cativa ar spune ca am pierdut timpul de pomana cand as fi putut face altceva precum un raid la dumnezeu-stie ce boss din wow sau as fi putut sta pe "mess" sa compun un mass cat mai unicat mergand in accelasi timp pe aceleasi stereotipuri rasuflate; alta activitate nocturna intalnita la romanii care se simt singuri este vestitul joc de maini. Mai putin important. Ce este cu adevarat important este ca in acea noapte, la premiere, am fost impreuna cu doi prieteni in prima linie, punandu-ne viata in pericol(cineva mi-a pus piedica de invidie) doar pentru a putea incepe cartea cu cateva ore mai devreme decat altii.Am fost trei...un soldat cazut la datorie nu ne-a mai putut insoti in batalia ce urma; el fusese rapus de tirania coalitiei Musca-Diaconescu(Vestitul MD).Aveam 607 de pagini de doborat. La inceput am fost relaxat, crezand ca volumul va fi suficient de gros pentru a ma tine macar o saptamana....nici gand. Cartea pe care o asteptam de atat de mult timp m-a tinut putin sub doua zile si nopti. Cand am terminat-o, am ramas blocat, atat din cauza celor aflate cat si din cauza faptului ca nu realizasem exact cum , in mai putin de trei zile, am reusit sa inchei un intreg capitol din viata mea. Melodramatic nu? sau ca sa fiu "in trend", EMO. Poate.Nu contest nimic.Si totusi.... ma simteam dezamagit, ma simteam de parca un bun prieten m-ar fi tradat. Toata ziua am orbitat in jurul gandurilor mele, erau grele, plumburii, nimic nu se lega cum trebuia, totul parea diferit.Dumbledore era defapt bunicul lui Harry iar Snape unchiul sau.....cine ar fi ghicit? Oricum, la cateva zile mi-am sunat camaradul cazut la datorie, caruia impreuna cu alt ostas reusisem sa ii strecuram marfa in inchisoare pentru a face schimb de idei. Dupa ce am inchis telefonul am cazut inca o data pe ganduri(sunt ok, nu s-a rupt nimic). Nici acum, la cateva zile bune, nu am realizat exact ce si cum.....a fost o lovitura fulgeratoare din partea lui JK Rowling.....ca-n bancul cu superman si femeia fantastica. Eu inca astept titlul de pe prima pagina a gazetelor, "Rowling a anuntat aparitia celui de-al optulea volum Harry Potter", totodata astept si disparitia fetelor de la pagina 5, dar atunci s-ar infiinta facultati pentru debili mentali si stiti cum e....renumeratie mica, Cuane Fanica.
Am trecut de la nopti la carti la sentimente si chiar la politica... totul e talmes-balmes in capul meu, iar daca ai rezistat sa citesti pana aici sunt ceva sanse ca peste zece ani sa stai pe scaunul de langa mine la spitalul noua. Indiferent de coerenta textului meu sau de modul in care sunt privit, trebuie trasa o concluzie: ar trebui sa lasam cu totii "activitatiile mondene" si sa mai punem mana pe o carte buna, cine stie poate chiar sa o deschidem, si mergand pe principiul ca avem o singura viata, poate chiar sa o si citim. In final tot prost mori dar macar sa nu fie din cauza ca ai dat intr-o groapa.



Cu tristete spun asta dar.....RIP Harry Potter....the boy who lived is now dead.