Ceea ce trebuia sa fie cea mai frumoasa vara din viata mea de elev, s-a dovedit a fii o vara ca oricare alta, ba chiar poate mai slaba. Ideea ca s-a terminat scoala in care am invatat 8 ani de zile mi-se pare ciudata. Poate tu nu intelegi, dar pentru mine Scoala Generala cu clasele "I-VIII" NR. 150 a insemnat o a doua casa. Veneam sa ma joc in curtea ei inca dinainte de a invata acolo. In 150 am dobandit prieteni care si azi imi sunt alaturi, amintiri placute sau neplacute, prima bataie, prima dragoste, emotia primului chiul(stiu ca suna ciudat, dar vai ce speriati eram atunci), prima bauta. Tu ma cunosti, poate chiar bine, cunosti faptul ca eu eram printre primii care ar fi contribuit pentru niste dinamita plantata in scoala, cunosti faptul ca nu suportam profesorii, scoala, si tot ce reprezenta aceasta.Mai e si faptul ca adoptasem tocmai din aceasta cauza, principiul "De ce trebuie sa invat? Ma descurc si asa." Offf...cat am gresit! Cat de idiot am fost! Nu m-am descurcat asa, trebuia sa invat, trebuia sa intru in alt liceu. Astea-s problemele mele, promit ca nu te mai bat la cap cu ele, le rezolv eu cumva. Tot ce pot sa zic este ca daca as avea de ales, as lua-o de la inceput. N-as modifica mult...doar mici aspecte. Pacat ca lumea nu merge asa...
A venit toamna. Ce anotimp supra-apreciat! Da dom'le foarte frumoase nuantele de frunze si da splendida liniste. Eu, de felul meu, prefer copacii plni de frunze(da ma da toate verzi) si ciripitul pasarelelor. Singurele lucruri care imi plac toamna sunt mustul si castanele. Preferam inca trei luni de vara.Sau...doua. Mi-e dor de iarna. Mi-e dor de brazii acoperiti de straturi grele de nea, de craciun, de bataile cu zapada, aruncatul cu bulgari in masini(nu-ti fa griji Mada, nu ramai neacoperita). Luminile din oras, caldura din casa fata de frigul de afara. Mi-e dor de colinde si de veselia pe care o vezi in parcuri. Mi-e dor de ceaiul de la Carturesti dupa ce esti inghetat. Mi-e dor de vinul fiert, tuica fiarta si ciocolata calda. Mi-e dor de ea. Da. Si de ea mi-e dor. Destul de patetic dar asta e. Poate iesim si noi iarna asta?Trebuie sa iesim!
Totul se schimba cu varsta. Detest asta. Incet-incet nimic nu mai este spectaculos. Ultimele doua craciunuri au fost monotone. Sper sa nu fie la fel si anul asta. Sper ca totul sa revina treptat treptat la ce a fost candva. Atunci cand ma simteam bine mereu si totul parea distractiv. Mi-e dor de ce-a fost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Da frate, chiar ca suna ciudat aia cu emotia primului chiul. Da io eram acolo, cu tine si cu drag, si stiu cum era. Eu eram ala care era sa cedeze, aproape iesisem pe usa, noroc ca m-ati tinut voi. Tremuram pur si simplu...(Chiar, nu-mi mai amintesc: atunci am comandat pizza? Sau numai in dimineata aia dupa noaptea dormita la tine?)
Faza tare e ca, de fapt, nici macar nu am chiulit in ziua aia, fiindca dup-aia am aflat ca nu s-a tinut ora. Oricum, aia e ziua pe care o sa ne-o amintim ca primul chiul, ca ce naiba, aia a fost emotia, ala a fost sentimentul. Dup-aia totul a fost cancan.
Trimiteți un comentariu