miercuri, 5 septembrie 2007

[BFF]Best Friends Forever

Intotdeauna.Off... de cate ori n-am auzit cuvantul asta. Mi-a fost soptit la ureche de fete cand eram singuri, mi-a fost spus ferm si incurajator de prieteni cand era vro problema. Mereu ma pacaleam. Mereu ii creedam. Probail pentru ca vroiam sa cred asta. Vroiam sa stiu ca cineva va fi cu mine intotdeauna, ca nu voi fi niciodata singur. Un intelept mi-a spus candva ca nu conteaza cate lucruri ai daca nu ai cu cine sa le imparti. Dar am! Am cei mai buni prieteni cu care sa imi impart grijile, fericirile, momentele grele sau doar timpul. iti poti imagina ce inseamna sa traiesti singur o viata intreaga?Mi-se face pielea de gaina numai cand ma gandesc. Ce bine ca am prietenii mei loiali. Pentru totdeauna. Hmmm...dar totdeauna nu e chiar asa de mult. Nu in perceptia lor. Pentru ei intotdeauna inseamna pana cand apare altcineva. Si "altcineva" apare fooooaarte usor la varsta asta. Fie ca e fata draguta care i-a zambit in curtea liceului sau baiatul nonconformist care i-l intriga doar si prin prezenta.
"Ce draguta e! si mi-a zambit. S-o intreb oare daca vine la un shake cu mine? Ce par frumos are, si ochii...ochii ei albastrii, atat de nevinovati. Daca ma refuza?NU! Nu pot sa o intreb.Dar trebuie." Asta ii trece in minte prietenului meu..sau ceva asemanator. Prin atatea ganduri normal ca nu mai are timp si de altceva.Altcineva.De mine.Incet, incet se apropie de fata. Nu aud ce spun. Cred ca a intrebat-o. Zambesc. Asta e momentul in care intotdeauna se transforma in "cand nu ies cu ea". Dar si ea are prieteni. Prieteni cu care sta. Si deci, si prietenul meu sta cu ei. Sunt ok tipii dar nu sunt iesiti din comun. Atunci de ce a ajuns sa stea cu ei mai mult decat cu mine? Din cauza ei! Nu conteaza, o sa isi dea seama ca a gresit si o sa reinceapa sa stea cu mine. Trebuie doar sa astept si sa mai insist.
Trec doua luni. I-l mai sun odata. "Iesi?" i-l intreb. Imi raspunde ca nu poate. Are test a doua zi. Azi e duminica si sta sa invete. Dezamagit, decid sa ies totusi pe afara. In parc. Ma plimb si ii vad. El si ea, tindandu-se de mana. Fericiti. Si noi eram candva fericiti. Nu ne tineam de mana normal. Dar radeam mereu. Si ne jucam. Ne jucam cele mai copilaresti jocuri. Eram mici pe atunci. Nici clasa I. Parca nici o secunda nu a trecut de atunci. De vremurile in care cartierul era orasul nostru. Casa mea. Casa lui. Parcul.Universul nostru. Acum sta cu ea, sunt sigur ca a uitat de mine, de jocurile copilariei de promisiunile noastre. Nu vom fi niciodata prieteni. Vom fii frati. Halal frati. A ajuns sa se ascunda de mine. Plec acasa.
Sunt la liceu acum. I-l urasc. Imi regret trecutul. Ma blestem pentru deciziile luate. Eram doar un copil. Nu stiam ca asa va fi. Inca sunt un copil. Macar am un prieten bun care sa nu rada de mine, si sa ma ia in serios cand spun ca voi schimba totul. Dar si el dispare in umbra. I-l vad atat de rar. Suntem in licee diferite. Acum umbla cu alti prieteni. Din acelasi liceu.Probabil ca e spre binele lui. Sau poate nu. Poate sa invete din greselile mele si eu din ale lui. I-l sun. Imi cer scuze si i-l rog sa imi acorde suficienta incredere. Suficient cat sa pot reinvia prietenia noastra. Nu m-a uitat! E fericit ca l-am sunat. Zice sa ne intalnim. Sunt fericit. De mult nu mai fusesem asa fericit. Ne intalnim in oras. Radem, ne simtim bine, ne aducem aminte de problemele prin care am trecut. Acum par neinsemnante. Atunci ne era frica. S-a tinut de cuvant. Cei mai buni prieteni intotdeauna. Suna telefonul. Raspunde. Vorbeste jumatate de ora dupa care inchide. Nu stiu cine era, nici nu ma intereseaza. Baga telefonul in buzunar. Dupa 5 minute i-l scoate si scrie un mesaj. Treaba se repeta cam toata ziua, Si a 2-a zi. Si a 3-a zi. Erau fosta prietena si noul sau amic. Iar sunt singur. Nu-mi place. Detest sentimentul asta. Inca un frate pierdut. Eu nu am fost niciodata in situatia lor. Nu mi-am abandonat prietenii pentru fata care imi zambea ostentativ. Este un chin sau o binecuvantare? Nu stiu. Oare sa-i fac pe altii sa sufere sau sa sufar eu? Deja nu mai imi pasa de mine... daca am facut ceva sa imi alung prietenii inseamna ca merit durerea.
Singura promisiune pe care eram dispus sa o tin indiferent de ce. Best friends forever. Inca o respect. Dar sunt singur si numai conteaza.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dezamagit huh? Too bad.
Cand iesim la un shake? :> :))
Sau ai uitat de "S-o intreb oare daca vine la un shake cu mine?".. ai uitat de 'traditieeeee' :P
>:D<